Deschideți o tranzacție în sens opus imediat după intrarea în tranzacția principală, cât timp cotația nu s-a îndepărtat prea mult de punctul de intrare. Pe acest serviciu, acțiunile sunt tranzacționate după mecanica CFD: nu primiți acțiunile în proprietate, ci câștigați din diferența de preț. Această particularitate permite trecerea rapidă de la o direcție la alta și utilizarea unor poziții scurte „în sus/în jos” ca protecție împotriva pierderilor.
Alegeți un termen de expirare egal sau apropiat de orizontul operațiunii principale. Dacă mențineți un CFD pe acțiunile Apple timp de 15 minute, alegeți un instrument digital cu aceeași durată de 15 minute, dar în direcția opusă. Este mai bine ca suma poziției de acoperire să fie redusă cu 30–50% față de cea principală, altfel profitul va fi consumat în întregime de costul primei.
Urmăriți spreadul și timpul până la expirare. În perioadele de publicare a știrilor, spreadul se lărgește, iar cotațiile pot străpunge nivelurile stop-loss. În astfel de condiții, tranzacțiile cu randament fix funcționează mai precis decât stopurile, deoarece nu sunt declanșate de volatilitate. Țineți cont că protecția are sens doar pe intervale scurte: pe graficele zilnice, primele consumă întregul potențial de profit.
Cum să alegeți o pereche de active corelate pentru hedging pe Pocket Option
Alegeți două acțiuni din același sector, cu un coeficient de corelație mai mare de 0,75 pe un interval de cel puțin 100 de lumânări – doar un asemenea nivel arată că prețurile se mișcă aproape sincron, iar compensarea riscului devine previzibilă.
Calcularea corelației este cel mai comod de făcut în TradingView: adăugați ambele acțiuni pe grafic, deschideți indicatorul Correlation Coefficient și setați perioada la 50–100 de bare. O valoare de la 0,70 la 1,00 indică o legătură directă. De la −0,60 la −1,00 – una inversă. Tot ce este mai aproape de zero nu are sens să fie compensat, deoarece mișcările nu sunt aproape deloc corelate.
Cele mai fiabile par a fi corelațiile din cadrul aceluiași sector. În sectorul tehnologic, analizați Apple și Microsoft, în cel bancar – JPMorgan Chase și Bank of America, iar în sectorul petrolului și gazelor – ExxonMobil și Chevron. Emitenții din nișe apropiate, de exemplu Tesla și NIO sau Coca-Cola și PepsiCo, evoluează și ei adesea în același ritm, deoarece reacționează la aceleași rapoarte și știri macroeconomice.
Nu vă bazați doar pe istoricul pe termen lung. Corelația se poate rupe în zilele publicării rapoartelor financiare, ale anunțurilor privind sancțiunile sau ale unor evenimente corporative neprevăzute. Înainte de a intra în piață, comparați graficul perechii pentru o săptămână și pentru o lună: dacă coeficientul pe intervalul scurt diferă de medie cu mai mult de 0,20, este mai bine să amânați tranzacția și să reevaluați alegerea.
Pentru contractele digitale fixe, logica este simplă: pentru activele corelate pozitiv, deschideți direcții opuse – CALL pe un instrument și PUT pe celălalt, iar pentru cele corelate negativ – direcții identice. Alegeți același termen de expirare, în mod optim 5–15 minute pentru perechile intraday, și nu riscați mai mult de 2–3% din depozit pentru fiecare tranzacție. Pe platformă tranzacționați contracte CFD, astfel încât fondurile sunt alocate doar speculației asupra prețului, fără cumpărarea acțiunilor propriu-zise.
Dacă lista instrumentelor disponibile nu conține perechea exactă, înlocuiți una dintre acțiuni cu un ETF al sectorului corespunzător, de exemplu XLK pentru tehnologie sau XLE pentru energie. Astfel se păstrează logica compensării și se oferă mai multe opțiuni atunci când setul de acțiuni este limitat.
Schemă pas cu pas pentru deschiderea pozițiilor opuse cu expirări diferite
Deschideți prima poziție MAI SUS pe acțiunile Apple sau Tesla, cu o expirare de 1–3 minute, atunci când prețul ricoșează de la nivelul de suport, pe volume peste media ultimelor 20 de lumânări. Imediat după intrare, deschideți tranzacția opusă MAI JOS, cu o expirare de 15–30 de minute și cu o sumă cu 30–50% mai mare decât prima.
Să presupunem că acțiunea Apple valorează $182,50. Intrați MAI SUS cu $10 și o expirare de 2 minute, apoi MAI JOS cu $15 și o expirare de 20 de minute. Dacă prețul crește, poziția short se închide pe profit și compensează parțial prima poziției long. Dacă prețul se întoarce – tranzacția opusă long intră pe profit și compensează pierderea primei. Mențineți mărimea fiecărui contract în limita a 1–2% din depozit, altfel o serie de pierderi va reduce marja până la un nivel critic. Nu deschideți ambele poziții simultan în primele 30 de secunde după publicarea știrilor: spreadul la contractele CFD poate depăși 5–7 puncte în aceste momente, iar ambele tranzacții se vor închide pe pierdere. Înainte de a aplica schema, verificați corelația activului ales cu indicele Nasdaq: la un coeficient de peste 0,75, corecțiile se produc mai brusc, iar expirarea scurtă de 1–2 minute aduce mai des profit înainte ca protecția cu expirare mai lungă să se activeze.
Calcularea punctului de rentabilitate și controlul pierderii pentru protejarea depozitului
Protejați cel mult jumătate din riscul deschis cu un singur contract digital. Acoperirea integrală va consuma tot profitul poziției principale și va transforma tranzacția într-o cheltuială inutilă pentru comisioane.
Pentru a găsi punctul inferior de rentabilitate într-o tranzacție CFD long și cu protecție la scădere, înmulțiți suma reasigurării cu rata de plată. Împărțiți rezultatul la mărimea lotului principal, exprimată în dolari per punct. Numărul obținut va indica cu câte puncte poate scădea prețul înainte ca întreaga combinație să intre pe pierdere. De exemplu, la o miză de 50 de dolari, cu o plată de 80 % și o poziție de 10 dolari per punct, scăderea permisă va fi exact de 4 puncte.
Al doilea punct de rentabilitate se află în partea de sus: împărțiți suma asigurării la mărimea lotului. Dacă prețul va urca peste nivelul de intrare cu această valoare, profitul obținut din acțiune va acoperi prima pierdută. Astfel se formează un coridor în interiorul căruia rezultatul este negativ, iar dincolo de limitele sale tranzacția fie se recuperează, fie aduce profit.
În practică, limitele se deplasează din cauza spreadului și a diferenței dintre momentele de expirare. Verificați plata reală pentru instrument în momentul deschiderii, nu cifra afișată în lista generală a activelor.
Înainte de a intra în tranzacție, decideți ce procent din depozit sunteți dispuși să pierdeți. Nu permiteți un risc mai mare de 2 % din capital pentru combinația dintre lotul principal și protecție. Dacă suma depășește limita, reduceți lotul CFD sau mărimea mizei. Țineți un jurnal cu intrarea, suma reasigurării și rezultatul, altfel peste o săptămână nu veți înțelege ce anume vă golește contul.
Nu adăugați al doilea și al treilea contract în speranța de a recupera pierderile după o tranzacție neprofitabilă. Acest lucru mărește suma protecției și îngustează coridorul de rentabilitate până la un nivel imposibil. În cazul unei serii de pierderi, este mai bine să închideți lotul principal și să reevaluați prognoza decât să transformați protecția într-un joc de sine stătător.